Istoria recentă a României are toate ingredientele unui coşmar.Peste puţină vreme se împlinesc douăzeci de ani (douăzeci de ani, incredibil!) de la căderea comunismului, iar noi tot cu un preşedinte comunist înotăm prin mocirla tranziţiei. Tranziţie sub Ceauşescu (dinspre „societatea burghezo-moşierească” spre „paradisul roşu”), tranziţie sub Iliescu, tranziţie sub Băsescu. Iar în interiorul tranziţiei, tranziţia Emil Constantinescu, paranteză fără nici o consecinţă pentru ţară.

E limpede ca lumina zilei că dintre toţi candidaţii de acum singurul care încarnează valorile şi spiritul Revoluţiei din 1989 e Crin Antonescu. Nu ştiu cine-i organizează campania electorală, nu am timp să-i urmăresc strategia şi discursurile. Din biografia şi prestaţia lui reies două lucruri capitale: 1) n-a fost nici măcar membru PCR; 2) „calcă” a şef de stat. Pe lângă naturaleţea simpatică şi acurateţea discursului, Antonescu mai are şi dârzenia necesară bătăliilor de cursă lungă. Va fi trecut şi prin Piaţa Universităţii, în primăvara lui 1990. Cu siguranţă, altfel de unde să-mi fie chipul lui atât de vechi-familiar? Chipurile întâlnite acolo nu se uită niciodată.

Mă încăpăţânez să cred că în spatele lui nu se află nici un grup de arivişti interesaţi.

Deşi nu sunt liberal (nici republican) îl creditez şi pentru că a ştiut să pună la punct grupul fanfaronilor Popescu-Tăriceanu, Vosganian, Iorgulescu et comp. Dacă nu va fi ales preşedinte românii vor demonstra, o dată în plus, că nu le pasă nici de propria lor soartă, nici de soarta copiilor lor. La douăzeci de ani (aniversare nobilă, pretenţioasă!) de la o Revoluţie care a făcut sute de morţi nevinovaţi trebuie să ne luăm revanşa cum se cuvine şi să alegem primul presedinte necomunist. Să întoarcem pagina o dată pentru totdeauna. Cine a condamnat regimul „criminal şi nelegitim”? Un comunist. Un produs tipic şi un susţinător asiduu al „sistemului ticăloşit”. Un comunist devenit peste noapte „anti”. O batjocură la adresa milioanelor de morţi, întemniţaţi, bătuţi, anchetaţi, torturaţi fizic şi psihic, înfometaţi vreme de cincizeci de ani în România. O batjocură la adresa celor care ne-au dăruit, practic, libertatea, libertatea de a vota pentru demnitate.

Sunt conştient că această fărâmă de text nu va înclina balanţa spre bunul simţ în nici o circumscripţie electorală. Sunt conştient că scriu şi că vorbesc aproape în pustiu de douăzeci de ani. Dar până la urmă, îmi spun, singura datorie pe care o am e faţă de martirii Revoluţiei şi ai Pieţei Universităţii. Faţă de aceşti „cetăţeni de onoare” ai Adevăratei Românii. Dacă fiecare persoană care va intra în cabina de votare îşi va aminti măcar o secundă pentru cine votează, dacă pentru o secundă retina ei va fi traversată de lungul şir de martiri care i-a dăruit acest drept de vot, atunci nu va avea cum să aleagă prost. Numai dacă e de rea credinţă. Vor alege intenţionat prost intelectualii lui Băsescu şi, neintenţionat, gogomanii lui Geoană. Votaţi aşadar!Sub ochii blânzi ai îngerilor Revoluţiei.

Cristian Bădiliţă
Paris, 14 noiembrie 2009
(anul 20 de la Eliberare)

În 2004 l-am votat pe Traian Băsescu, deşi ştiam rolul pe care l-a avut în eşuarea Convenţiei Democrate. Am crezut că oamenii se pot modifica. Şi momentul – noiembrie 2004 – copleşitor ca surpriză, ca răsucire a voturilor îl va motiva să devină un bun conducător. Dar n-au  fost decât gesturi false, declamatoare sau poate neputinţa de a se schimba.

În ultimii doi ani, preşedintele e de nerecunoscut. De la o zi la alta modifică, reneagă, cedează, se justifică, retractează, apasă, prigoneşte unde nu te aştepţi, înalţă oameni de nimic, explică inexplicabilul; raţiunea domniei sale merge adesea pe două cărări când e vorba să răstălmăcească Constituţia.

Un demon al contradicţiei îl stăpâneşte. Şi ceea ce e mai deplorabil  a reintrodus ura, ca mod de a face politică, vendeta şi răfuiala pentru cei de altă opinie, frica plasată acum şi pe buletinul  de vot.

Îmi pare rău pentru domnia sa. Poate, după alţi cinci ani de reculegere şi post, va realiza cât rău a făcut politicii, încercând să creeze o falie între scaunul de la Cotroceni şi instituţiile democraţiei. Nerespectând ceea ce a promis , cu valoare de legământ în Piaţa Universităţii.

Am votul ca să nu mai perpetuez un preşedinte care n-are cuvânt.

Eu nu sunt oier să-l cred  că vrea să ne dea subvenţia. Deşi, pixurile din bugetul doamnei Elena Udrea ar acoperi-o integral. Sau costurile inutilului referendum . Şi nici să accept, o  sută în plus , sau subvenţia în două, trei tranşe, „oameni buni”!

Ceauşescu ne-a irosit vieţile şi vine acum alt dictator să ne ceară să-i continuăm jocul de-a guvernarea, de-a reforma, de-a criza,….

Nu , nu mai vreau. Şi am soluţia.

Eu votul mi-l dau unui om integru: Crin Antonescu. L-am ales, după Congresul PNL din martie a.c., când două generaţii înfrângându-şi orgoliile, într-o splendidă înţelegere l-au desemnat preşedinte al partidului. Şi apoi, candidat la preşedinţie.

Îl urmăresc seară de seară. Am încredere în el. Şi vreau ca o nouă generaţie  să poată intra pe scena politicii.
O echipă de oameni tineri care n-a exersat furtul şi înavuţirea stil „Al Capone”, o echipă cu universitatea  făcută la zi şi, mai ales cu respect de sine.

Nu le cer promisiuni deşarte. Nimeni nu va putea în doi timpi şi trei mişcări să facă  România prosperă, după ce guvernul domnului Băsescu a adus-o în sapă de lemn.

Am aşteptat  cinci ani să trăim bine. Nu mai cred. Deşi sunt dispusă la sacrificii, pentru o idee înaltă.
În 13 mai 1940 când Winston Churchil , (etalonul european de om politic) devenea primul ministru al Marii Britanii, în discursul său din Camera Comunelor oferea poporului său, deja trecut prin încercări, „muncă, lacrimi, sudoare şi Victorie! Să mergem înainte – spunea el – cu forţe unite: parlament, popor, guvern”.

La noi păstrând proporţiile, domnul preşedinte Băsescu vrea măcel cu parlamentul, pe intelectuali i-a divizat, favorizându-i pe cei vasali domniei sale, iar pe oamenii politici, din coaliţia majoritară,  îi acuză de trădare.Ţara este într-un haos de nedescris.

Într-un spectacol jalnic, domnul preşedinte oferă 130 de lei pe cap de ovină şi 200 de lei pe cap de vită,  sugerând mulţimii îmbulzite la Cotroceni, că numai dânsul înţelege, negociază, aprobă. Visteria ţării s-a mutat la Palat. Când vorbeşte despre suferinţă şi sărăcie ar trebui să aibă demnitate şi grandoare.  Dar nu le are.

Ce va fi în viitor? Va conduce singur România? România muribundă?

Eu vă recomand celor ce citiţi acest mesaj: Votaţi o schimbare! Nu vă fie teamă. „Tigrul” e de hârtie. Făcut din sondaje şi panotaje,  plătite cu milioane de euro.

Domnului Preşedinte i-ar fi convenit să meargă în turul doi cu oricine decât cu preşedintele liberal, Crin Antonescu.
Scrutinul va decide altceva. Avem votul. Să-l folosim cu înţelepciune. Pentru binele tuturor.

Lucia Hossu Longin
Comitetul de sprijin Crin Antonescu

Stimate Domnule Preşedinte,

Aţi avut o biruinţă istorică. Vă felicit din toată inima, pe dvs. şi pe toţi cei din PNL care au contribuit decisiv la fenomenul din Parlamentul României.
Demult n-au mai văzut românii o desfăsurare democratică, inteligentă, plină de responsabilitate în plenul reunit, aşa cum a fost ziua de marţi 13 octombrie.
A fost o trezire spectaculoasă în faţa unui guvern care s-a dezonorat pe sine şi a dezonorat ideea de „guvernare democratică”.
Păcat că Înalta Poartă de la Cotroceni nu s-a resimţit părtaşe la această mare înfrângere şi că nu a perceput unda de şoc a zgâlţâiiri tronului la dimensiunea reală.
Am remarcat că numai venerabilul analist Boda a observat că dvs. personal aţi condus o acţiune politică, ca un bun strateg şi conducător de oşti, ca un excepţional negociator.
Toată echipa PNL care a susţinut moţiunea a fost inspirată şi discursurile domniilor lor în Parlament au fost magistrale.
De ce subliniez, cu epitete atât de rare, importanţa momentului de marţi, din Parlament?
Nu s-a răsturnat un guvern, ci pur şi simplu s-a înlăturat posibilitatea reinstaurării unei dictaturi, a unui set de valori şi legi străine de libertate şi de consens.
Tuturor ne-a fost frică de ce trăim zilnic, urmărind un cabinet preocupat doar de demonul consecvenţei în rău. Reforma nu se rezumă la ghionturi, buşituri şi cotonogeli ale populaţiei.
Nădăjduiesc că Dumnezeu să vă ocrotească paşii în continuare şi să vă lumineze gândurile.

Vă susţinem,
Lucia Hossu Longin

Am aflat recent din presa ca dl. Cristian Preda, europarlamentar, fost consilier prezidential al dlui Basescu si, ca profesor universitar si decan al Facultatii de Stiinte Politice din Universitatea Bucuresti, distinsul meu coleg, ar dori sa dezbata cu noi, semnatarii Apelului de sustinere a candidaturii lui Crin Antonescu la Presedintia Romaniei, temeiurile acestei optiuni.

Cum nu cred ca planuieste vreun miting in care sa discute simultan nici macar cu cei 111 initiatori, si cu atat mai putin cu sutele de aderenti care li se adauga zilnic (pe adresa www.sprijinpentrucrin.ro, unde poate semna si dl. Cristian Preda daca doreste), ma ofer eu sa deschid dialogul pe care d-sa pare sa-l propuna.

Zic “pare” fiindca tonul general al acestei simpatice provocari este unul destul de blazat, denumind in deradere “condica de semnaturi” actiunea initiata de noi si chemandu-ne la dezbatere fara nadejdea ca se va incumeta cineva de fapt sa ridice manusa aruncata de autorul a “zeci de carti” despre liberalism. Regret ca dl Preda nu a numarat si brosurile al caror autor este, iesea mai bine la socoteala, dar incep eu discutia prin a-i spune ca nu puritatea doctrinara a candidatului sau profunzimea lecturilor sustinatorilor lui din opera lui Hayek este acum in discutie. Crin Antonescu este un intelectual cultivat si de o inteligenta unanim recunoscuta – cu exceptia, e drept, a dlui Preda insusi, care se autodescalifica acum catava vreme pe blogul propriu pretinzand ca dl Antonescu ar fi “precar intelectual”, o cale de atac plina de veninul invidiei si autoamagirii. Reiau: Crin Antonescu este un intelectual in sensul deplin al cuvantului, asa ca, daca e vorba “in concepte sa ne masuram”, imi permit sa-l prefer oricaruia dintre ceilalti candidati, de la marinari la chirurgi si indarat.

Sincer vorbind, cand e vorba de doctrina, nu vad nicio diferenta intre domnii Basescu si Becali, chiar daca unul a urmat cursul scurt (foarte, foarte scurt) de crestin-democratie cu colegul Dan Pavel si celalalt cu colegul Cristian Preda. Dar, cum spuneam, nu e cazul sa confundam alegerile prezidentiale cu un examen pedant de teorie politica: daca ar fi fost asa, din 1990 incoace, ar fi candidat doar Dan Martian, Ovidiu Trasnea, N.S. Dumitru – si, de ce nu, dl Preda insusi.

Presedintele Romaniei nu e presedinte ca sa-l traduca pe intelesul tuturor pe Pierre Manent cum ii traducea Stalin pe Marx si pe Lenin. In 1992, cand am decis sa ma alatur echipei lui Emil Constantinescu, unul dintre fiii mei m-a intrebat daca am incredere sa-i dau acestuia dreptul sa decida ca fratele lui sau el insusi sa plece la razboi. Acesta e rangul la care se judeca increderea intr-un sef de stat. Va rog sa va ganditi serios – chiar si dl. Preda, desi nu e tata de baieti: ati vrea cu adevarat sa lasati o asemenea decizie pe mana unui presedinte care – acum, dupa cinci ani, o stim cu totii – este un ins imprevizibil, necugetat si conflictual, care provoaca pe oricine ii iese in cale, fara alta noima decat aceea de a arata tuturor ca el si numai el e cel mai tare din parcare? Orice ar crede unii si altii, optiunea pentru un presedinte nu e decisa nici de smecheria personajului, nici de autenticitatea mesajului lui populist, ci de intuitia majoritara, rareori absenta sau deficitara, cu privire la capacitatea viitorului presedinte de a ne reprezenta si de a raspunde indeobste de soarta acestei tari. Dl. Basescu si-a dovedit cu asupra de masura inadecvarea la toate aceste exigente.

Zoe PETRE – zoe.petre@ziua.ro

Ma aflu la un prieten de al meu ,liberal si el.Mi-am adus aminte de lista celor 100 de persoane publice care il sustin pe viitorul presedinte al Romaniei,Crin Antonescu.

Fostul preşedinte Emil Constantinescu a lansat, miercuri seară, o declaraţie apel semnată de 100 de personalităţi ale societăţii româneşti, care au format un comitet de sprijin al candidatului prezidenţial Crin Antonescu.
“Examinând cu atenţie profilul şi programele candidaţilor la alegerile prezidenţiale din 2009, considerăm că, dintre aceştia, cel mai apropiat de exigenţele unui preşedinte de tip european pentru România este Crin Antonescu. Este un om tânăr, cu experienţă în politică şi administraţie, care şi-a păstrat statutul de om liber de orice servitute şi care s-a consacrat politicii în sensul elevat al slujirii binelui comun”, se arată în declaraţia apel lansată de comitetul de sprijin al candidatului PNL.

Comitetul consideră că Antonescu este “inteligent, cultivat, onest şi consecvent în atitudine şi în acţiune” şi poate reprezenta un factor de reunificare a societăţii româneşti, marcată de dezbinare, confuzie şi neputinţă.

“Credem că, în ciuda tuturor dificultăţilor cărora va trebui să le facem faţă, el poate câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă. Acest obiectiv nu poate fi însă realizat doar cu susţinerea unui partid. E nevoie de o bază mult mai largă. Pentru a contribui la constituirea acestei baze, încă dinaintea turului II trebuie să găsim calea de a reuni forţele a cât mai mulţi din cei peste 60% dintre români care nu mai vor să fie reprezentaţi de actualul preşedinte sau de alţi candidaţi asemănători. De aceea, am decis să constituim un Comitet de Sprijin al candidaturii şi programului lui Crin Antonescu”, se mai spune în declaraţia apel.

De asemenea, semnatarii au lansat un apel către cei care doresc să se implice în aducerea unui preşedinte care să-i respecte pe cetăţeni. “Chemăm alături de noi pe toţi cei ce doresc să se implice, astfel încât alegerile prezidenţiale să aducă în cea mai înaltă magistratură a statului român un preşedinte care îi respectă pe cetăţeni şi pe care cetăţenii să-l poată respecta”, conchid ei.

Conform listei semnatarilor, din acest comitet de sprijin fac parte Aurora Liiceanu, Zoe Petre, Neagu Djuvara, Lucian Boia, Marius Oprea, cantautorul Ducu Bertzi sau copreşedinte Liga Pro Europa Smaranda Enache.

Printre semnatari se numără şi liberalul Adrian Iorgulescu, în calitate de preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, senatorul Mircea Diaconu, ca director al Teatrului Nottara Bucureşti, Varujan Vosganian ca vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, Renate Weber în calitate de fost preşedinte al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, senatorul PNL Nicolae Robu în calitate de rector al Universităţii Politehnice Timişoara, fostul ministru al Educaţiei Andrei Marga, rectorul Universităţii Babeş Bolyai şi seniorul Dinu Zamfirescu, preşedinte al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

Din Comitetul de sprijin mai fac parte regizorii Dan Piţa, Radu Boroianu, Tudor Mărăscu, criticul de artă Gabriela Carp, jurnalistul Mircea Carp, cercetărorul Matei Cazacu, pictorii Ştefan Câlţia, Gabriel Dimisianu, Sorin Ilfoveanu, scriitorii Daniela Crâsnaru, Cornel Leu, Alexandru Muşina, Doina Uricariu şi Alex Ştefănescu, autorul Imnului Golanilor în Piaţa Universităţii Petre Constantin, actorii Diana Lupescu, Catrinel Dumitrescu, Emil Hossu, disidentul Ştefan Niculescu Maier şi publicistul anticomunist Radu Portocală.

Declaraţia apel şi Comitetul de sprijin pentru Crin Antonescu, iniţiate de Emil Constantinescu, au fost postate şi pe site-ul www.sprijinpentrucrin.ro.

Fostul presedinte Emil Constantinescu a lansat, miercuri seara, o declaratie apel semnata de 100 de personalitati ale societatii romanesti, care au format un comitet de sprijin al candidatului prezidential Crin Antonescu.

“Examinand cu atentie profilul şi programele candidatilor la alegerile prezidentiale din 2009, consideram că, dintre acestia, cel mai apropiat de exigentele unui presedinte de tip european pentru Romania este Crin Antonescu. Este un om tanar, cu experienta în politica si administratie, care si-a pastrat statutul de om liber de orice servitute si care s-a consacrat politicii în sensul elevat al slujirii binelui comun”, se arata în declaratia de apel lansata de comitetul de sprijin al lui Crin Antonescu.

Dati click si vedeti ce oameni il sustin pe Crin Antonescu (profesori universitari, rectori, decani, pictori, muzicieni, oameni de cultura din intreaga tara).

“Spune-mi cu cine umbli ca sa iti spun cine esti”

http://www.sprijinpentrucrin.ro/

Examinând cu atenţie profilul şi programele candidaţilor la alegerile prezidenţiale din 2009, considerăm că, dintre aceştia, cel mai apropiat de exigenţele unui preşedinte de tip european pentru România este Crin Antonescu.

Este un om tânăr, cu experienţă în politică şi administraţie, care şi-a păstrat statutul de om liber de orice servitute şi care s-a consacrat politicii în sensul elevat al slujirii binelui comun.

Inteligent, cultivat, onest şi consecvent în atitudine şi în acţiune, el poate reprezenta un factor de reunificare a societăţii româneşti, marcată de dezbinare, confuzie şi neputinţă.

Credem că, în ciuda tuturor dificultăţilor cărora va trebui să le facem faţă, el poate câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă. Acest obiectiv nu poate fi însă realizat doar cu susţinerea unui partid.

E nevoie de o bază mult mai largă. Pentru a contribui la constituirea acestei baze, încă dinaintea turului II trebuie să găsim calea de a da cuvântul şi de a reuni forţele a cât mai mulţi din cei peste 60% dintre români care nu mai vor să fie reprezentaţi de actualul preşedinte sau de alţi candidaţi asemănători acestuia.

De aceea, am decis să constituim un Comitet de Sprijin al candidaturii şi programului lui Crin Antonescu, format din universitari, ingineri şi umanişti, artişti şi scriitori, studenţi şi tineri de succes, întreprinzători şi liber profesionişti cu o reputaţie incontestabilă.

Chemăm alături de noi pe toţi cei ce doresc să se implice, astfel încât alegerile prezidenţiale să aducă în cea mai înaltă magistratură a statului român un preşedinte care îi respectă pe cetăţeni şi pe care cetăţenii să-l poată respecta.

Avem sanse din ce in ce mai mari ca in turul doi sa nu mai fim nevoiti sa alegem dintre doi candidati de stanga, asa cum s-a intamplat in 2004. Gradina electorala, plina de trandafiri, s-a mai imbogatit acum cu un Crin. Era nevoie, printre atatia trandafiri, rosii sau portocalii. Ceea ce ma bucura foarte mult e ca sustinatorii lui Crin sunt oameni in care am incredere. Din lista de 100 de personalitati de multi am auzit, iar pe altii chiar ii cunosc. Nu stiu de ce lipsesc doamna Doina Cornea, domnul P.M. Bacanu, domnul Ion Diaconescu, dar cred ca vor fi adaugate in curand si numele lor. Ca si ale altora.

Emil Constantinescu a facut un gest extraordinar. As fi vrut sa scriu ceva despre el, dar a scris @Pro Doc cu mult mai bine decat as fi facut-o, si ridic aici, din spatiul dedicat comentariilor, postarea lui, ca sa o cititi cat mai multi:

“Regimul Constantinescu a deschis pentru Romania portile NATO si ale UE (presedintele intorcand de partea lui un parlament ostil, care a acordat totusi drept de survol trupelor NATO implicate in conflictul din fosta Iugoslavie). NATO si UE nu ne-ar fi deschis in veci usile daca nu faceam o alterananta la guvernare si daca alternanata nu ar fi adus, prin prestatia politica a lui Constantinescu, un plus de democratizare in Romania.

Regimul Constantinescu a acoperit toate gaurile negre create in economie si in sistemul bancar de cei sapte ani de feseneala, a trecut cu bine si fara instaurarea unui directorat financiar strain peste un varf de sarcina al datoriei externe. Tot regimul Constantinescu a pus capat caderii libere a economiei (incepute inainte de ‘89) si a pus bazele cresterii economice – o premiera absoluta, asadar, dupa 1989.

Regimul Constantinescu a oprit definitiv mineriadele si l-a trimis pe Miron Cozma acolo unde ii era locul si unde ar fi trebuit sa stea, pentru o vreme, si fostul ministru PD al Transporturilor Gheorghe Dobre.

Cu legea fundamentala in brate, Constantinescu a reusit sa schimbe doi premieri, fara sa-si atraga propria suspendare si fara sa ameninte cu alegerile anticipatele. Doar prin inteligenta politica!

In 1997, Emil Constantinescu i-a redat regelui Mihai cetatenia romana si i-a permis, in sfarsit, sa revina in tara. In timpul regimului sau s-a accelerat privatizarea si restructurarea industriei de stat, s-au adoptat legile de restituire a terenurilor agricole confiscate de comunisti, legea bugetelor locale, legile de combatere a coruptiei si spalarii banlior, legea accesului la dosarele de Securitate (dosarele nu avea cum sa le dea el, ca doar nu provenea din structuri, ca Basescu). Sa nu uitam ca presedintele Constantinescu a condamnat comunismul, la Sighet, la Memorial, intr-un cadru mai putin oficial decat a facut-o Basescu, dar cu mult mai multa convingere si fara sa ceara pentru acest gest politic vreun raport justificator.”

Nu pot sa mai adaug nimic, decat ca avem acum sansa sa facem lustratie la vot. Sa culegem asadar… Crinul!

Update: Am gasit la Diana Tusa pe blog acest site denumit Sprijin pentru Crin. Gasiti acolo personalitatile care au semnat deja Scrioarea Apel a fostului Presedinte al Romaniei, si puteti semna si voi. In 2004 Traian Basescu nu ar fi putut castiga alegerile fara sprijinul important al liberalilor. Crin trebuie sa aiba si el parte de cel putin tot atata sprijin acum.

Nu stiu daca stiti dar la initiativa fostului presedinte al Romaniei, dl. Emil Constantinescu, s-a format un grup de sustinere al lui Crin Antonescu pentru candidatura sa la presedintia Romaniei.

La acest grup au aderat mai multi intelectuali care prin personalitatea lor vor promova imaginea si personalitatea lui Crin Antonescu.

Dintre acesti primi 112 intelectuali ii mentionez pe istoricul Zoe Petre, regizorul Dan Pita, profesorul Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes Bolyai din Cluj, criticul Alex Stefanescu, redactor sef al revistei Romania Literara, doctorul Aurora Liiceanu, pianistul Dan Grigore, pictorul Stefan Caltia, dr. Barbi, cel care a scris Imnul Golanilor din Piata Universitatii, istoricul Lucian Boia sau folkistul Ducu Bertzi.

Pe langa acestia sunt evident si membrii PNL, intelectuali si personalitati ale Romaniei cum sunt compozitorul Adrian Iorgulescu, fostul ministru al Culturii si presedintele Uniunii Compozitorilor din Romania, scriitorul Varujan Vosganian, actorul Mircea Diaconu, istoricii Neagu Djuvara si Marius Oprea, academicianul Ion Paun Ottiman, rectorul Politehnicii din Timisoara profesorul Nicolae Robu sau europarlamentarul Renate Weber.

Sunt multi altii printre care si cativa sibieni, pe care va las sa ii descoperiti aici

Am aflat despre lansarea recentă a grupului de sprijin pentru Crin Antonescu.

M-a bucurat foarte mult să văd între cei care au aderat la acest grup, între susţinătorii lui Crin Antonescu, o pleiadă de personalităţi universitare, personalităţi ale vieţii culturale sau publice din România, precum Neagu Djuvara, Andrei Marga, Dan Grigore, Radu Călin Cristea, Dan Piţa, Catrinel Dumitrescu, Aurora Liiceanu, Emil Hossu. Salutar este faptul că între aceştia se află oameni care nu au avut tangenţe cu viaţa politică sau cu liberalii. Cred că acesta este un lucru bun din dublă perspectivă: pentru că înseamnă că încrederea de care se bucură Crin Antonescu este semnificativă, atâta vreme cât persoane atât de cunoscute nu se sfiesc sî se asocieze cu domnia sa, dar şi pentru că sunt convins că politica românească are nevoie de implicarea valorilor din societatea românească.

Cred că este nevoie de asta dacă vrem într-adevăr să cernem clasa noastră politică. Şi cred că implicarea poate fi directă, dar şi indirectă, prin garanţia pe care astfel de oameni o pot oferi cuiva. Tocmai elitele pot face diferenţa, ca să ieşim din acel păgubos “toţi sunt la fel” şi să înţelegem că schimbările se fac pas cu pas şi om cu om, şi fiecare trebuie judecat individual. Prea mult a fost confundat apartidismul cu ideea de a te delimita categoric de oricine din politică, când de fapt tocmai cei neimplicaţi politic ar trebui să facă diferenţa, nu exclusiv aparatul de partid.

After careful examination of the profiles and programmes of the candidates for the 2009 Presidential Elections, we consider that, among these, the one coming closest to meeting the requirements for being a European President is Crin Antonescu. He is young, he has experience in politics and administration, has steered free of any form of dependence and has put his energies into the service of politics in the elevated meaning of the word, which is represented by the struggle for the common good. An intelligent, cultured, honest person, consistent in attitude and action, he is capable of becoming the unifying factor of the Romanian society, which is plagued by disunity, confusion and impotence. We believe that, in spite of all the difficulties we will inevitably face, he can win the Presidential Elections this autumn. This objective, however, may not be achieved relying on the support of one party alone. He needs a much broader platform. In order to build this platform, we must identify even before the Second Round the way to allow people to speak up and reunite the forces of as many as possible of the 60% of the Romanians who no longer desire to be represented by the current President or by candidates who are just like him. That is why we have decided to create a Support Committee for the Candidacy and Programme of Crin Antonescu, whose members are academics, engineers and humanists, artists and writers, successful students and young people, entrepreneurs and freelances of unblemished reputation.

We invite all those who desire to get involved to join us, so that the Presidential Elections would place in the highest position in the Romanian state a President who respects the citizens and whom the citizens can respect.

Candidatul PNL la prezidenţiale, Crin Antonescu beneficiază nu doar de sfaturile consilierilor fostului preşedinte Emil Constantinescu, dar şi de aportul acestuia la propria sa campanie. Constantinescu a lansat, miercuri seară, o declaraţie apel semnată de 100 de personalităţi ale societăţii româneşti, care au format un comitet de sprijin pentru candidatura la Cotroceni a liderului liberal, apreciat drept “profilul cel mai apropiat de exigenţele unui preşedinte de tip european pentru România”.

“Examinând cu atenţie profilul şi programele candidaţilor la alegerile prezidenţiale din 2009, considerăm că, dintre aceştia, cel mai apropiat de exigenţele unui preşedinte de tip european pentru România este Crin Antonescu. Este un om tânăr, cu experienţă în politică şi administraţie, care şi-a păstrat statutul de om liber de orice servitute şi care s-a consacrat politicii în sensul elevat al slujirii binelui comun”, se arată în declaraţia apel lansată de comitetul de sprijin al candidatului PNL.

Antonescu este, în opinia comitetului, “inteligent, cultivat, onest şi consecvent în atitudine şi în acţiune” şi poate reprezenta un factor de reunificare a societăţii româneşti, marcată de dezbinare, confuzie şi neputinţă.

“Credem că, în ciuda tuturor dificultăţilor cărora va trebui să le facem faţă, el poate câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă. Acest obiectiv nu poate fi însă realizat doar cu susţinerea unui partid. E nevoie de o bază mult mai largă. Pentru a contribui la constituirea acestei baze, încă dinaintea turului II trebuie să găsim calea de a reuni forţele a cât mai mulţi din cei peste 60% dintre români care nu mai vor să fie reprezentaţi de actualul preşedinte sau de alţi candidaţi asemănători. De aceea, am decis să constituim un Comitet de Sprijin al candidaturii şi programului lui Crin Antonescu”, se mai arată în declaraţia apel.

Semntarii acestui demers recomandă celor care doresc, să se implice în aducerea unui preşedinte care să-i respecte pe cetăţeni. “Chemăm alături de noi pe toţi cei ce doresc să se implice, astfel încât alegerile prezidenţiale să aducă în cea mai înaltă magistratură a statului român un preşedinte care îi respectă pe cetăţeni şi pe care cetăţenii să-l poată respecta”, conchid ei.

Din acest comitet de sprijin fac parte, printre alţii, Aurora Liiceanu, Zoe Petre, Neagu Djuvara, Lucian Boia, Marius Oprea, cantautorul Ducu Bertzi, regizorul Dan Piţa sau copreşedintele Liga Pro Europa, Smaranda Enache, dar şi parlamentari şi membri liberali implicaţi în activităţi culturale şi educaţionale.

Emil Constantinescu, singurul presedinte-simbol din istoria Romaniei, a depus un efort extraordinar si a strans, de dragul democratiei si a singurului candidat capabil sa o apere, in acelasi forum personalitati marcante ale societatii:

- conf.dr. Emilian Alexandrescu, de la Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Doru Anastasiu, decanul Facultăţii de Medicină Generală, Universitatea “Victor Babeş“, Timişoara,
- prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, preşedintele Societăţii Geologice a României (2000-2006),
- Prof. dr. Anton Anton, prorector al Universităţii Tehnice de Construcţii, preşedintele Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică (2005 – 2008),
- prof. dr. Alexandru Avram, de la Universitatea Le Mans, Franţa,
- Constantin Avramescu, de la Fundaţia pentru Societate Civilă,
- prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultăţii de Istorie (1996-2004), Universitatea din Bucureşti,
- prof. dr. Rodica Bărănescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Inginerilor în Construcţii de Maşini, SUA,
- Ducu Bertzi, cantautor,
- Radu Boroianu, regizor, ambasador în Elveţia (1997-2001),
- dr. Tudor Berza, de la Institutul de Geologie al României, director executiv al Fundaţiei Române pentru Democraţie (1997-2000),
- prof. dr. Lucian Boia, de la Universitatea din Bucureşti,
- prof. dr. Monica Bottez, de la Universitatea din Bucureşti,
-prof. dr. Paul Botez, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie “G.T. Popa”, Iaşi,
- prof. dr. Ion Bruckner, decanul Facultăţii de Medicină, U.M.F. “Carol Davila” (1990-1992),
-dr. George Calalb, preşedintele Convenţiei Medicilor Democraţi din România (1994-2006),
- Anca Calangiu, traducător, membru Uniunea Scriitorilor,
- Gabriela Carp, critic de artă, membru fondator Fundaţia Academia Civică şi reprezentant al “Alianţei Civice” la Munchen, membru fondator şi fost vicepreşedinte “Alianţa Civică”, München,
- Mircea Carp, jurnalist, director Vocea Americii şi Europa Liberă,
- conf. dr. Matei Cazacu, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique Paris, membru al mişcării Goma şi al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din 1977,
- dr. Marcel Cazacu, director ştiinţific al Institutului de Cercetări Viticole al Academiei Române Valea Călugărească (1997-2007),
- prof. dr. Ştefan Câlţia, pictor, profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti,
- Daniela Crâsnaru, scriitoare, director de programe Academia di România din Roma (2001 – mai 2009),
- dr. c.p. I Constantin Crăciun, şef Departament Institutul Naţional Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului,
- Radu Călin Cristea, scriitor, jurnalist Europa liberă (1990-2003),
- prof. dr. ing. Mihail Chircor, de la Universitatea “Ovidius” Constanţa,
- Alexandru Cistelecan, critic literar,
- Eleonora Cofas, director la Muzeul Cotroceni (1997 – 2000),
- Aferăriţei Constantin, copreşedinte Consiliul Moral al Revoluţiei,
- prof. dr. Petre Constantin (dr. Barbi), Academia de Ştiinţe Economice, autor al Imnului Golanilor în Piaţa Universităţii, ambasador (1997-2000),
- prof. dr. Mugura Constantinescu, de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava,
- prof. dr. Sorin Dimitriu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetări Aerospaţiale,
- Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara Bucureşti,
- Gabriel Dimisianu, scriitor, director adjunct “România literară”,
- Georgeta Dimisianu, editor, redactor-şef al revistei “Istorie a civilizaţiei”,
- dr. Neagu Djuvara, istoric şi diplomat,
- prof. dr. Octavian Duliu, preşedintele Solidarităţii Universitare, Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucureşti,
- Adrian Dumitrescu, preşedinte Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană,
- Caius Dobrescu, scriitor,
- Catrinel Dumitrescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti,
- Smaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa, ambasador în Finlanda şi Estonia (1998-2001), membru fondator Alianţa Civică,
- dr. Georgeta Filitti, cercetător ştiinţific,
- prof. dr. Lucian Gavrilă, preşedintele Asociaţiei Geneticienilor din România,
- Ion Gâtlan, preşedintele Forumului Antitotalitar Creştin al Luptei Anticomuniste, părintele primului tânăr ucis în Revoluţie,
- Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor, Universitatea din Bucureşti (1990), organizator al manifestaţiei din Piaţa Universităţii,
- Prof. dr. Mihaela Grancea, şef de catedră, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu,
- Gen. divizie veteran Constantin Emil Grădinescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazu,
- Manuela Golescu, preşedinta Fundaţiei Golescu,
- prof. dr. Dan Grigore, pianist, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti,
- Emil Hossu, actor Teatrul Nottara Bucureşti,
- Valentin Hurduc, creatorul ziarului anticeauşist “Luneta”, incendiatorul statuii lui Lenin,
- prof. dr. Sorin Ilfoveanu, pictor, rectorul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti (2000-2005),
- prof. dr. Alexandru Ionescu, preşedinte Ecomondia, membru al Academiilor de Ştiinţe din Illinois şi New York,
- prof. dr. Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR – ADA),
- Filip-Lucian Iorga, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu,
- conf. dr. Marinel Kovacs, Universitatea de Nord Baia-Mare,
- Cornel Leu, scriitor, preşedinte Mişcarea pentru Progresul Statului Românesc,
- dr. Aurora Liiceanu, psiholog,
- conf. dr. Ecaterina Lung, prodecan al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti,
- Diana Lupescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti,
- Ştefan Niculescu Maier, disident anticomunist (SUA),
- prof. dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii “Babeş Bolyai”, Cluj,
- prof. dr. Tudor Marian, Universitatea Bucureşti, preşedintele Solidarităţii Universitare (1992-1998),
- prof. dr. Dumitru Marin, etnolog, Vaslui,
- Tudor Mărăscu, regizor,
- conf. dr. Rodica Mihulecea, prodecan Facultatea de Litere şi Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
- prof. dr. Dumitru Mnerie, rectorul Universităţii “Ioan Slavici”, Timişoara,
- prof. dr. Ioana Moisil, Facultatea “Herman Oberth”, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
- prof. dr. Alexandru Moisuc, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului,
- Alexandru Muşina, scriitor,
- prof. dr. Victor Neumann, Universitatea de Vest Timişoara,
- dr. Marius Oprea, istoric,
- dr. Theodor Orăşanu, membru fondator (1988) al Asociaţiei Villages Roumaines-Suisse,
- prof. dr. Călin Oros, prorector Universitatea Valahia, Târgovişte,
- acad. Ion Păun Otiman, secretar general al Academiei Române,
- prof. dr. Zoe Petre, Universitatea din Bucureşti,
- Dan Petrescu, director British Petroleum,
- prof. dr. ing. Virgil Petrescu, Universitatea Tehnică Bucureşti,
- Dan Piţa, regizor,
- Anamaria Pop, traducător,
- conf. dr. ing. Virgil Popescu, Universitatea din Craiova,
- Antonie Popescu, avocat, Clubul Seniorilor Ligii Studenţilor,
- prof. dr. Alexandru Popovici, preşedintele Fundaţiei pentru Societatea Civilă,
- Radu Portocală, publicist anticomunist, Franţa; membru fondator al Ligii pentru Drepturile Omului (Paris, 1984),
- conf. dr. Florian Purghel, UMF, şef secţie Chirurgie Ortopedică-Traumatologie Spitalul Clinic de Urgenţă “Dr. Bagdasar-Arseni”,
- Dr. Lidia Purghel, cercetător ştiinţific la IFIN-HH, laureată a Premiului pentru Fizică “Horia Hulubei”,
- prof. dr. ing. Dumitru Rădăuceanu, Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică Iaşi,
- dr. Sorin Rădulescu, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale Resurse Minerale,
- prof. dr. Nicolae Robu, rectorul Universităţii Politehnice Timişoara, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor,
- Dorina Rusu, preşedinta Fundaţiei “Horia Rusu”,
- prof. dr. Cornel Sigmirean, cancelarul Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş,
- prof. dr. Marius Smigelschi, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”,
- Septimiu Stoica, avocat, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti 2006-2007,
- Iolanda Strănescu-Costide, arhitect, preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Anglia (ACRA), fondator Ion Raţiu,
- prof. dr. Radu Surdulescu, Universitatea din Bucureşti,
- Alex. Ştefănescu, scriitor, redactor-şef revista “România Literară”,
- prof. dr. Nicolae Şerban Tanasoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române,
- prof. dr. Antoaneta Tănăsescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Marian Tiplic, şeful catedrei Antică şi Medie, Facultatea de Istorie, Sibiu,
- Liviu Tofan, director la Institutul Român de Istorie Recentă, fost director adjunct Radio Europa Liberă,
- prof. dr. Cătălin Turliuc, Academia Română, filiala Iaşi,
- prof. univ. Maria Nicoleta Turliuc, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi,
- prof. dr. Mihai Aristotel Ungureanu, prorector Universitatea Româno-Americană, secretar general al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS),
- Doina Uricariu, scriitoare, director al grupului editorial Universalia,
- prof. dr. Dragoş Vaida, Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor,
- prof. dr. Constantin Vlaicu, Facultatea de Electrotehnică, Universitatea Politehnică Bucureşti,
- prof. dr. Laurenţiu Vlad, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti,
- dr. Renate Weber, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă România (1998–2007),
- Dinu Zamfirescu, preşedintele Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

In ‘96, Emil Constantinescu ocupa functia de presedinte fiind votat de 7 milioane de romani. Romania de atunci nu era pregatita pt. un presedinte ca Emil Constantinescu. Sa speram ca Romania de astazi este pregatita de un presedinte precum Crin Antonescu.

La initiativa Presedintelui Emil Constantinescu, 100 de personalitati din tara si din strainatate si-au manifestat sprijinul pentru Crin Antonescu in vederea alegerii acestuia in functia de Presedinte al Romaniei. De fapt sunt mai mult de 100 si vor mai fi.

Iau stirea si lista de sustinere de la Cotidianul, ziar care publica despre demersul Presedintelui Emil Constantinescu.

Pun mai jos lista. Sunt personalitati importante, intelectuali de mare valoare, adevarate modele.

- conf.dr. Emilian Alexandrescu, de la Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Doru Anastasiu, decanul Facultăţii de Medicină Generală, Universitatea “Victor Babeş“, Timişoara,
- prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, preşedintele Societăţii Geologice a României (2000-2006),
- Prof. dr. Anton Anton, prorector al Universităţii Tehnice de Construcţii, preşedintele Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică (2005 – 2008),
- prof. dr. Alexandru Avram, de la Universitatea Le Mans, Franţa,
- Constantin Avramescu, de la Fundaţia pentru Societate Civilă,
- prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultăţii de Istorie (1996-2004), Universitatea din Bucureşti,
- prof. dr. Rodica Bărănescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Inginerilor în Construcţii de Maşini, SUA,
- Ducu Bertzi, cantautor,
- Radu Boroianu, regizor, ambasador în Elveţia (1997-2001),
- dr. Tudor Berza, de la Institutul de Geologie al României, director executiv al Fundaţiei Române pentru Democraţie (1997-2000),
- prof. dr. Lucian Boia, de la Universitatea din Bucureşti,
- prof. dr. Monica Bottez, de la Universitatea din Bucureşti,
-prof. dr. Paul Botez, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie “G.T. Popa”, Iaşi,
- prof. dr. Ion Bruckner, decanul Facultăţii de Medicină, U.M.F. “Carol Davila” (1990-1992),
-dr. George Calalb, preşedintele Convenţiei Medicilor Democraţi din România (1994-2006),
- Anca Calangiu, traducător, membru Uniunea Scriitorilor,
- Gabriela Carp, critic de artă, membru fondator Fundaţia Academia Civică şi reprezentant al “Alianţei Civice” la Munchen, membru fondator şi fost vicepreşedinte “Alianţa Civică”, München,
- Mircea Carp, jurnalist, director Vocea Americii şi Europa Liberă,
- conf. dr. Matei Cazacu, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique Paris, membru al mişcării Goma şi al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din 1977,
- dr. Marcel Cazacu, director ştiinţific al Institutului de Cercetări Viticole al Academiei Române Valea Călugărească (1997-2007),
- prof. dr. Ştefan Câlţia, pictor, profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti,
- Daniela Crâsnaru, scriitoare, director de programe Academia di România din Roma (2001 – mai 2009),
- dr. c.p. I Constantin Crăciun, şef Departament Institutul Naţional Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului,
- Radu Călin Cristea, scriitor, jurnalist Europa liberă (1990-2003),
- prof. dr. ing. Mihail Chircor, de la Universitatea “Ovidius” Constanţa,
- Alexandru Cistelecan, critic literar,
- Eleonora Cofas, director la Muzeul Cotroceni (1997 – 2000),
- Aferăriţei Constantin, copreşedinte Consiliul Moral al Revoluţiei,
- prof. dr. Petre Constantin (dr. Barbi), Academia de Ştiinţe Economice, autor al Imnului Golanilor în Piaţa Universităţii, ambasador (1997-2000),
- prof. dr. Mugura Constantinescu, de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava,
- prof. dr. Sorin Dimitriu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetări Aerospaţiale,
- Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara Bucureşti,
- Gabriel Dimisianu, scriitor, director adjunct “România literară”,
- Georgeta Dimisianu, editor, redactor-şef al revistei “Istorie a civilizaţiei”,
- dr. Neagu Djuvara, istoric şi diplomat,
- prof. dr. Octavian Duliu, preşedintele Solidarităţii Universitare, Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucureşti,
- Adrian Dumitrescu, preşedinte Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană,
- Caius Dobrescu, scriitor,
- Catrinel Dumitrescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti,
- Smaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa, ambasador în Finlanda şi Estonia (1998-2001), membru fondator Alianţa Civică,
- dr. Georgeta Filitti, cercetător ştiinţific,
- prof. dr. Lucian Gavrilă, preşedintele Asociaţiei Geneticienilor din România,
- Ion Gâtlan, preşedintele Forumului Antitotalitar Creştin al Luptei Anticomuniste, părintele primului tânăr ucis în Revoluţie,
- Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor, Universitatea din Bucureşti (1990), organizator al manifestaţiei din Piaţa Universităţii,
- Prof. dr. Mihaela Grancea, şef de catedră, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu,
- Gen. divizie veteran Constantin Emil Grădinescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazu,
- Manuela Golescu, preşedinta Fundaţiei Golescu,
- prof. dr. Dan Grigore, pianist, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti,
- Emil Hossu, actor Teatrul Nottara Bucureşti,
- Valentin Hurduc, creatorul ziarului anticeauşist “Luneta”, incendiatorul statuii lui Lenin,
- prof. dr. Sorin Ilfoveanu, pictor, rectorul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti (2000-2005),
- prof. dr. Alexandru Ionescu, preşedinte Ecomondia, membru al Academiilor de Ştiinţe din Illinois şi New York,
- prof. dr. Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR – ADA),
- Filip-Lucian Iorga, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu,
- conf. dr. Marinel Kovacs, Universitatea de Nord Baia-Mare,
- Cornel Leu, scriitor, preşedinte Mişcarea pentru Progresul Statului Românesc,
- dr. Aurora Liiceanu, psiholog,
- conf. dr. Ecaterina Lung, prodecan al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti,
- Diana Lupescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti,
- Ştefan Niculescu Maier, disident anticomunist (SUA),
- prof. dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii “Babeş Bolyai”, Cluj,
- prof. dr. Tudor Marian, Universitatea Bucureşti, preşedintele Solidarităţii Universitare (1992-1998),
- prof. dr. Dumitru Marin, etnolog, Vaslui,
- Tudor Mărăscu, regizor,
- conf. dr. Rodica Mihulecea, prodecan Facultatea de Litere şi Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
- prof. dr. Dumitru Mnerie, rectorul Universităţii “Ioan Slavici”, Timişoara,
- prof. dr. Ioana Moisil, Facultatea “Herman Oberth”, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu,
- prof. dr. Alexandru Moisuc, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului,
- Alexandru Muşina, scriitor,
- prof. dr. Victor Neumann, Universitatea de Vest Timişoara,
- dr. Marius Oprea, istoric, dr. Theodor Orăşanu, membru fondator (1988) al Asociaţiei Villages Roumaines-Suisse,
- prof. dr. Călin Oros, prorector Universitatea Valahia, Târgovişte,
- acad. Ion Păun Otiman, secretar general al Academiei Române,
- prof. dr. Zoe Petre, Universitatea din Bucureşti,
- Dan Petrescu, director British Petroleum,
- prof. dr. ing. Virgil Petrescu, Universitatea Tehnică Bucureşti,
- Dan Piţa, regizor,
- Anamaria Pop, traducător,
- conf. dr. ing. Virgil Popescu, Universitatea din Craiova,
- Antonie Popescu, avocat, Clubul Seniorilor Ligii Studenţilor,
- prof. dr. Alexandru Popovici, preşedintele Fundaţiei pentru Societatea Civilă,
- Radu Portocală, publicist anticomunist, Franţa; membru fondator al Ligii pentru Drepturile Omului (Paris, 1984),
- conf. dr. Florian Purghel, UMF, şef secţie Chirurgie Ortopedică-Traumatologie Spitalul Clinic de Urgenţă “Dr. Bagdasar-Arseni”,
- Dr. Lidia Purghel, cercetător ştiinţific la IFIN-HH, laureată a Premiului pentru Fizică “Horia Hulubei”,
- prof. dr. ing. Dumitru Rădăuceanu, Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică Iaşi,
- dr. Sorin Rădulescu, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale Resurse Minerale,
- prof. dr. Nicolae Robu, rectorul Universităţii Politehnice Timişoara, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor,
- Dorina Rusu, preşedinta Fundaţiei “Horia Rusu”,
- prof. dr. Cornel Sigmirean, cancelarul Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş,
- prof. dr. Marius Smigelschi, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”,
- Septimiu Stoica, avocat, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti 2006-2007,
- Iolanda Strănescu-Costide, arhitect, preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Anglia (ACRA), fondator Ion Raţiu,
- prof. dr. Radu Surdulescu, Universitatea din Bucureşti,
- Alex. Ştefănescu, scriitor, redactor-şef revista “România Literară”,
- prof. dr. Nicolae Şerban Tanasoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române,
- prof. dr. Antoaneta Tănăsescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Marian Tiplic, şeful catedrei Antică şi Medie, Facultatea de Istorie, Sibiu,
- Liviu Tofan, director la Institutul Român de Istorie Recentă, fost director adjunct Radio Europa Liberă,
- prof. dr. Cătălin Turliuc, Academia Română, filiala Iaşi,
- prof. univ. Maria Nicoleta Turliuc, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi,
- prof. dr. Mihai Aristotel Ungureanu, prorector Universitatea Româno-Americană, secretar general al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS),
- Doina Uricariu, scriitoare, director al grupului editorial Universalia,
- prof. dr. Dragoş Vaida, Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti,
- conf. dr. Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor,
- prof. dr. Constantin Vlaicu, Facultatea de Electrotehnică, Universitatea Politehnică Bucureşti,
- prof. dr. Laurenţiu Vlad, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti,
- dr. Renate Weber, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă România (1998–2007),
- Dinu Zamfirescu, preşedintele Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

Stimati cititori,

Va recomand un site care este facut pentru a sprijini candidatul PNL la Presedintie pe Crin Antonescu, acest este:
www.sprijinpentrucrin.ro

Aici gasiti oameni simpli dar si personalitati care il sprijinia pe Crin Antonescu. Totodata va puteti inscrie si dvs. sa il sustineti pe Crin Antonescu.

Fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a reuşit să reunească primele 100 de personalităţi din ţară şi din diaspora pentru susţinerea candidaturii liderului Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, la funcţia de preşedinte al României.

Fostul şef al statului român din perioada 1996-2000 a explicat, la începutul acestei luni, că sprijină candidatura lui Crin Antonescu la prezidenţialele din această toamnă, inclusiv prin punerea la dispoziţie liderului PNL a platformei online spunesitu.ro. Site-ul este operat de INCOR Institutul pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor.

Profesorul Emil Constantinescu a lansat între timp şi un Apel către societatea civilă prin care a chemat elitele intelectuale, cerându-le ”să-şi asume cu responsabilitate adevărata lor misiune civică şi să ofere României şansa de a ieşi din cercul vicios al alegerii «răului cel mic»“.

În misivă, Constantinescu mai spunea: ”Chemăm alături de noi pe toţi cei ce doresc să se implice, astfel încât alegerile prezidenţiale să aducă în cea mai înaltă magistratură a statului român un preşedinte care îi respectă pe cetăţeni şi pe care cetăţenii să-l poată respecta”.

După susţinerea online şi după Apel, Emil Constantinescu a obţinut acceptul acestor personalităţi de a-l susţine pe Crin Antonescu: conf.dr. Emilian Alexandrescu, de la Universitatea din Bucureşti, conf. dr. Doru Anastasiu, decanul Facultăţii de Medicină Generală, Universitatea “Victor Babeş“, Timişoara, prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, preşedintele Societăţii Geologice a României (2000-2006).

Prof. dr. Anton Anton, prorector al Universităţii Tehnice de Construcţii, preşedintele Autorităţii Naţionale de Cercetare Ştiinţifică (2005 – 2008), prof. dr. Alexandru Avram, de la Universitatea Le Mans, Franţa, Constantin Avramescu, de la Fundaţia pentru Societate Civilă, prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultăţii de Istorie (1996-2004), Universitatea din Bucureşti, prof. dr. Rodica Bărănescu, vicepreşedinte al Asociaţiei Inginerilor în Construcţii de Maşini, SUA, Ducu Bertzi, cantautor, Radu Boroianu, regizor, ambasador în Elveţia (1997-2001), dr. Tudor Berza, de la Institutul de Geologie al României, director executiv al Fundaţiei Române pentru Democraţie (1997-2000), prof. dr. Lucian Boia, de la Universitatea din Bucureşti, prof. dr. Monica Bottez, de la Universitatea din Bucureşti, prof. dr. Paul Botez, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie “G.T. Popa”, Iaşi, prof. dr. Ion Bruckner, decanul Facultăţii de Medicină, U.M.F. “Carol Davila” (1990-1992), dr. George Calalb, preşedintele Convenţiei Medicilor Democraţi din România (1994-2006), Anca Calangiu, traducător, membru Uniunea Scriitorilor, Gabriela Carp, critic de artă, membru fondator Fundaţia Academia Civică şi reprezentant al “Alianţei Civice” la Munchen, membru fondator şi fost vicepreşedinte “Alianţa Civică”, München, Mircea Carp, jurnalist, director Vocea Americii şi Europa Liberă, conf. dr. Matei Cazacu, cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique Paris, membru al mişcării Goma şi al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din 1977, dr. Marcel Cazacu, director ştiinţific al Institutului de Cercetări Viticole al Academiei Române Valea Călugărească (1997-2007), prof. dr. Ştefan Câlţia, pictor, profesor la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Daniela Crâsnaru, scriitoare, director de programe Academia di România din Roma (2001 – mai 2009), dr. c.p. I Constantin Crăciun, şef Departament Institutul Naţional Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, Radu Călin Cristea, scriitor, jurnalist Europa liberă (1990-2003), prof. dr. ing. Mihail Chircor, de la Universitatea “Ovidius” Constanţa, Alexandru Cistelecan, critic literar, Eleonora Cofas, director la Muzeul Cotroceni (1997 – 2000), Aferăriţei Constantin, copreşedinte Consiliul Moral al Revoluţiei, prof. dr. Petre Constantin (dr. Barbi), Academia de Ştiinţe Economice, autor al Imnului Golanilor în Piaţa Universităţii, ambasador (1997-2000), prof. dr. Mugura Constantinescu, de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava, prof. dr. Sorin Dimitriu, preşedintele Consiliului de Administraţie al Institutului Naţional de Cercetări Aerospaţiale, Mircea Diaconu, directorul Teatrului Nottara Bucureşti, Gabriel Dimisianu, scriitor, director adjunct “România literară”, Georgeta Dimisianu, editor, redactor-şef al revistei “Istorie a civilizaţiei”, dr. Neagu Djuvara, istoric şi diplomat, prof. dr. Octavian Duliu, preşedintele Solidarităţii Universitare, Facultatea de Fizică, Universitatea din Bucureşti, Adrian Dumitrescu, preşedinte Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană, Caius Dobrescu, scriitor, Catrinel Dumitrescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti, Smaranda Enache, copreşedinte Liga Pro Europa, ambasador în Finlanda şi Estonia (1998-2001), membru fondator Alianţa Civică, dr. Georgeta Filitti, cercetător ştiinţific, prof. dr. Lucian Gavrilă, preşedintele Asociaţiei Geneticienilor din România, Ion Gâtlan, preşedintele Forumului Antitotalitar Creştin al Luptei Anticomuniste, părintele primului tânăr ucis în Revoluţie, Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor, Universitatea din Bucureşti (1990), organizator al manifestaţiei din Piaţa Universităţii, Prof. dr. Mihaela Grancea, şef de catedră, Universitatea Lucian Blaga, Sibiu, Gen. divizie veteran Constantin Emil Grădinescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazu, Manuela Golescu, preşedinta Fundaţiei Golescu, prof. dr. Dan Grigore, pianist, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Emil Hossu, actor Teatrul Nottara Bucureşti, Valentin Hurduc, creatorul ziarului anticeauşist “Luneta”, incendiatorul statuii lui Lenin, prof. dr. Sorin Ilfoveanu, pictor, rectorul Universităţii Naţionale de Arte Bucureşti (2000-2005), prof. dr. Alexandru Ionescu, preşedinte Ecomondia, membru al Academiilor de Ştiinţe din Illinois şi New York, prof. dr. Adrian Iorgulescu, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (UCMR – ADA), Filip-Lucian Iorga, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Erbiceanu, conf. dr. Marinel Kovacs, Universitatea de Nord Baia-Mare, Cornel Leu, scriitor, preşedinte Mişcarea pentru Progresul Statului Românesc, dr. Aurora Liiceanu, psiholog, conf. dr. Ecaterina Lung, prodecan al Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, Diana Lupescu, actriţă Teatrul Nottara Bucureşti, Ştefan Niculescu Maier, disident anticomunist (SUA), prof. dr. Andrei Marga, rectorul Universităţii “Babeş Bolyai”, Cluj, prof. dr. Tudor Marian, Universitatea Bucureşti, preşedintele Solidarităţii Universitare (1992-1998), prof. dr. Dumitru Marin, etnolog, Vaslui, Tudor Mărăscu, regizor, conf. dr. Rodica Mihulecea, prodecan Facultatea de Litere şi Arte, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, prof. dr. Dumitru Mnerie, rectorul Universităţii “Ioan Slavici”, Timişoara, prof. dr. Ioana Moisil, Facultatea “Herman Oberth”, Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, prof. dr. Alexandru Moisuc, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului, Alexandru Muşina, scriitor, prof. dr. Victor Neumann, Universitatea de Vest Timişoara, dr. Marius Oprea, istoric, dr. Theodor Orăşanu, membru fondator (1988) al Asociaţiei Villages Roumaines-Suisse, prof. dr. Călin Oros, prorector Universitatea Valahia, Târgovişte, acad. Ion Păun Otiman, secretar general al Academiei Române, prof. dr. Zoe Petre, Universitatea din Bucureşti, Dan Petrescu, director British Petroleum, prof. dr. ing. Virgil Petrescu, Universitatea Tehnică Bucureşti, Dan Piţa, regizor, Anamaria Pop, traducător, conf. dr. ing. Virgil Popescu, Universitatea din Craiova, Antonie Popescu, avocat, Clubul Seniorilor Ligii Studenţilor, prof. dr. Alexandru Popovici, preşedintele Fundaţiei pentru Societatea Civilă, Radu Portocală, publicist anticomunist, Franţa; membru fondator al Ligii pentru Drepturile Omului (Paris, 1984), conf. dr. Florian Purghel, UMF, şef secţie Chirurgie Ortopedică-Traumatologie Spitalul Clinic de Urgenţă “Dr. Bagdasar-Arseni”, Dr. Lidia Purghel, cercetător ştiinţific la IFIN-HH, laureată a Premiului pentru Fizică “Horia Hulubei”, prof. dr. ing. Dumitru Rădăuceanu, Facultatea de Mecanică, Universitatea Tehnică Iaşi, dr. Sorin Rădulescu, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale Resurse Minerale, prof. dr. Nicolae Robu, rectorul Universităţii Politehnice Timişoara, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Rectorilor, Dorina Rusu, preşedinta Fundaţiei “Horia Rusu”, prof. dr. Cornel Sigmirean, cancelarul Universităţii “Petru Maior” din Târgu-Mureş, prof. dr. Marius Smigelschi, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”, Septimiu Stoica, avocat, preşedintele Bursei de Valori Bucureşti 2006-2007, Iolanda Strănescu-Costide, arhitect, preşedinte al Asociaţiei Culturale a Românilor din Anglia (ACRA), fondator Ion Raţiu, prof. dr. Radu Surdulescu, Universitatea din Bucureşti, Alex. Ştefănescu, scriitor, redactor-şef revista “România Literară”, prof. dr. Nicolae Şerban Tanasoca, directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, prof. dr. Antoaneta Tănăsescu, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, conf. dr. Marian Tiplic, şeful catedrei Antică şi Medie, Facultatea de Istorie, Sibiu, Liviu Tofan, director la Institutul Român de Istorie Recentă, fost director adjunct Radio Europa Liberă, prof. dr. Cătălin Turliuc, Academia Română, filiala Iaşi, prof. univ. Maria Nicoleta Turliuc, Universitatea “Al.I. Cuza”, Iaşi, prof. dr. Mihai Aristotel Ungureanu, prorector Universitatea Româno-Americană, secretar general al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), Doina Uricariu, scriitoare, director al grupului editorial Universalia, prof. dr. Dragoş Vaida, Facultatea de Matematică, Universitatea din Bucureşti, conf. dr. Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, prof. dr. Constantin Vlaicu, Facultatea de Electrotehnică, Universitatea Politehnică Bucureşti, prof. dr. Laurenţiu Vlad, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, dr. Renate Weber, preşedinta Fundaţiei pentru o Societate Deschisă România (1998–2007), Dinu Zamfirescu, preşedintele Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.

Cristian Oprea

Universitatea Victor Babeş,

Timişoara

Evenimentele din ultimele luni arată o degradare accelerată a autorităţii tuturor instituţiilor statului şi instaurarea unui climat de confuzie, vulgaritate şi violenţă la nivelul întregii societăţi. În condiţiile în care sunt tot mai puţine şanse ca o rezolvare a acestei situaţii să vină din partea clasei politice, o reacţie din partea intelectualităţii cu convingeri democratice şi a societăţii civile în ansamblul ei devine imperios necesară.

Un bun prilej îl constituie alegerile prezidenţiale din 2009, care reprezintă o dublă premieră în istoria politică a României. Vor fi primele alegeri prezidenţiale de la integrarea în Uniunea Europeană şi vor reprezenta primul scrutin separat de alegerile parlamentare, după cinci alegeri în care ele s-au desfăşurat simultan. Ne-am fi aşteptat ca în aceste condiţii dezbaterea publică să se concentreze pe conturarea profilului şefului de stat european.

Trăsăturile definitorii ale acestuia, indiferent că este vorba de un monarh constituţional nesupus votului popular, de un preşedinte ales de Parlament sau de un preşedinte ales de popor prin vot direct sunt capacitatea de a fi un arbitru între instituţiile statului sau între acestea şi societate şi capacitatea de a interveni în situaţii de criză pe baza unui prestigiu moral, conservat printr-o discreţie autoimpusă în momentele de normalitate.

La posibilităţile actuale de informare, ştim bine că exceptând republica semi-prezidenţială franceză, care conferă preşedintelui un statut diferit, şefii de state din UE chiar corespund acestui profil, pe care îl respectă în mod tacit. Alegerea prin vot direct a preşedintelui în state ca Austria, Finlanda sau Portugalia, a căror istorie a cunoscut şi traiectorii apropiate de cea a României, nu a făcut decât să-l elibereze pe Preşedintele acestor ţări de presiunea combinaţiilor politice din Parlament şi, în nici un caz, nu a dus la justificarea unor imixtiuni în activitatea Guvernului, Parlamentului sau Justiţiei prin invocarea temeiului mandatului popular.

Nu altfel stau lucrurile în Polonia, Slovenia sau Lituania, ţări care au cunoscut dictatura comunistă.
Cum se explică atunci persistenţa la noi a mitului preşedintelui jucător şi, mai ales, aprobarea de către o bună parte a populaţiei a atitudinii unui preşedinte a cărui conduită a semănat de cele mai multe ori cu cea a unui şef de stat populist – demagog din republicile autoritare din lumea a treia?

Faptul că în România, datorită mecanismelor democratice care la limită funcţionează totuşi şi datorită unei remarcabile forţe de rezistenţă a presei, un derapaj spre totalitarism nu pare posibil nu scuză, ci cu atât mai mult acuză deficitul de conştiinţă democratică în mentalitatea unei părţi a electoratului şi chiar a unor lideri de opinie influenţi.

Cred ca această diferenţă între cum este perceput rolul şi profilul şefului de stat în UE şi în Romania ar trebui să ne preocupe; ar trebui să găsim căile prin care să împiedicăm transformarea emisiunilor din campania electorală în concursuri de tip „cine ştie câştigă”, presărate cu glume nesărate şi să impunem o dezbatere serioasă pe tema rolului constituţional al preşedintelui.

Dacă societatea civilă ar fi avut încă din anul 2000, când integrarea europeană a României devenise o certitudine, disponibilitatea de a prezenta opiniei publice modelul şefului de stat european şi forţa de a convinge electoratul, lucrurile ar fi stat altfel astăzi în România. Din păcate, o parte a elitei intelectuale a optat pentru modelul „liderului salvator”, anacronic nu numai în Europa dar şi în raport cu propria noastră constituţie. Incapabili să preia o responsabilitate politică, socială şi chiar intelectuală proprie şi să conceapă un proiect naţional, aceşti intelectuali au transferat neputinţa lor întregului popor pentru că liderul autoritar în democraţie nu este altceva decât expresia ratificării prin vot popular a unei umilinţe generale.

Mizeria morală actuală a societăţii româneşti s-a propagat astfel de sus în jos si ea pleacă de la faptul că o mare parte a opiniei publice a acceptat, cu ani în urmă, o neruşinată manipulare pentru promovarea unor personalităţi compromise în prim planul vieţii politice.

La două decenii de la prăbuşirea dictaturii comuniste, prăbuşire plătită cu sacrificiul vieţii de mii de români, numai printr-o manipulare susţinută şi tenace s-a putut ajunge la situaţia în care:
- un personaj care în decembrie 1989 era un nomenclaturist comunist de rangul doi şi colaborator pe termen lung al Securităţii ceauşiste să fie prezentat ca un luptător împotriva comunismului şi a Securităţii pe care el însuşi le reprezintă şi să fie susţinut politic şi moral prin invocarea condamnării comunismului printr-un show parlamentar, în condiţiile în care dacă Parlamentul ar fi votat legea lustraţiei promisă cu acel prilej,

Preşedintele însuşi ar fi fost singurul candidat lustrabil,
- un personaj inculpat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cel mai mare proces de corupţie din România, proces suspendat cu tertipuri juridice şi presiuni în considerarea calităţii sale de preşedinte, să fie prezentat ca un luptător împotriva corupţiei,
-  un personaj produs şi finanţat copios de cercurile de interese cărora le este îndatorat şi care a încălcat sau care a tolerat încălcarea repetată a legii în folosul său personal, al familiei sau al clanului pe care îl patronează, să poată vorbi de respectarea legalităţii,
- un personaj cu educaţie precară să se poată pronunţa, într-un moment în care lumea intră în societatea cunoaşterii, asupra unor probleme de educaţie şi cercetare ştiinţifică pentru care nu are nici un fel de pregătire şi înţelegere,
- un personaj care şi-a probat incompetenţa într-o îndelungată carieră ministerială prin distrugerea flotei şi blocarea construcţiei autostrăzilor sau în calitate de Primar General al Capitalei prin lipsa oricăror realizări edilitare de-a lungul unui întreg mandat, să-i poată acuza pe alţii de incompetenţă şi lipsă de profesionalism,
- un personaj permanent conflictual şi intrigant să poată fi acceptat ca un moderator valabil între puterile statului,
- un personaj grobian, mincinos, cu manifestări imorale şi care proferează permanent insulte la adresa unor persoane sau categorii sociale să fie prezentat ca un model de comportament popular demn de urmat.

La limită putem accepta existenţa în peisajul politic a diferite personaje care să se regăsească într-una sau chiar în mai multe din situaţiile incriminate. Dar ca o singură persoană întrunind toate aceste incompatibilităţi să fie aleasă în cea mai înaltă funcţie în stat şi apoi să fie răsplătită cu încrederea unei părţi a elitei intelectuale şi a populaţiei, precum şi cu susţinerea electorală pentru a continua cu un nou mandat, pare ceva ireal. Cel puţin pentru mine. Dar se pare că nu şi pentru societatea în care trăim.

Ajuns aici şi tocmai pentru că vorbim de real şi ireal vreau să precizez că toate faptele şi calificările pe care le-am enumerat anterior la adresa persoanei care îndeplineşte astăzi funcţia de preşedinte al României sunt sprijinite pe documente originale şi pe înregistrări video şi audio de uz public. Cei mai înverşunaţi contestatari ai mei ştiu că în toate declaraţiile oficiale şi neoficiale din ultimii 20 de ani nu m-am pronunţat decât pe baza unor date certe şi verificate. Dacă totuşi cineva  s-ar îndoi, sunt gata oricând să justific public sau în justiţie fiecare afirmaţie în parte.

Am evitat deliberat să rostesc de la început numele personajului pe care l-am descris  pentru că cea mai gravă şi eficientă manipulare a opiniei publice s-a produs prin împărţirea liderilor de opinie în tabere pro şi contra Băsescu, ceea ce a impietat asupra discutării raţionale a faptelor şi a argumentelor, transformând electoratul românesc într-un fel de galerii de fotbal care îşi urăsc adversarii doar pentru că aparţin altui club.

Indiferent de simpatiile politice sau personale nu putem evita o întrebare: Cum a fost posibilă ascensiunea la cea mai înaltă funcţie în stat a unei persoane cu un trecut cunoscut ca fiind marcat de fapte  ilegale şi imorale şi cum a putut fi el apoi sprijinit în acţiunile sale deşi acestea lezau grav autoritatea instituţiilor statului şi prestigiul internaţional al României? De lămurirea modului în care aceasta s-a produs depind în bună măsură desfăşurarea şi rezultatul viitoarelor alegeri prezidenţiale. Departe de a fi o “fantezie erotică” a electoratului român “monumentul Băsescu” este o creaţie colectivă la care au pus câte o piatră mulţi lideri de opinie şi o mare parte a presei române. Este motivul pentru care mă voi referi în mod direct la acţiunile unor persoane sau grupuri pentru că o responsabilitate pentru această distorsionare istorică trebuie să existe până la urmă.

Totul a început în 2000 când, panicaţi de calificarea surprinzătoare a lui C.V. Tudor în turul 2 al scrutinului prezidenţial, o parte din intelectualii cunoscuţi ca anticomunişti şi antifesenişti au recomandat alegerea “răului mai mic”  în persoana preşedintelui Ion Iliescu, în condiţiile în care PSD nu avea nevoie şi nu ceruse ajutorul lor. A fost primul pas dintr-un lung şir de compromisuri. Cel de-al doilea pas a constat în sprijinirea preluării conducerii PNL de către Theodor Stolojan, persoană de maximă încredere a Securităţii ceauşiste, îndeplinindu-se astfel visul postcomunist al acesteia: preluarea partidelor istorice democratice atunci când acestea, precum PNŢ, nu pot fi eliminate.

Între timp, Traian Băsescu prin înţelegere directă cu Virgil Măgureanu, prelua prin absorbţie partidul acestuia împreună cu “cadrele sale de nădejde”. Tot Traian Băsescu printr-o manevră de “maidan politic” schimbă “ideologia” partidului său transferând printr-o mascaradă de congres PD-ul din Internaţionala Socialistă la Partidul Popular European, de centru dreapta. Terenul este pregătit acum pentru ca Societatea Academică Română (SAR) condusă de Alina Mungiu Pippidi să formeze alături de GDS şi alte asociaţii civice coaliţia «România Curată» care va sprijini Alianţa DA (de centru dreapta ?) condusă de cele două personaje total compromise politic şi moral, Traian Băsescu şi Theodor Stolojan, tot în baza sloganului “alegerea răului mai mic”. Schimbarea guvernului Năstase, benefică din cauza generalizării corupţiei şi a tendinţei fostului Prim Ministru  de a controla presa şi societatea, este urmată de constituirea unei grupări intelectuale conduse de G. Liiceanu, H.R. Patapievici, M.R.Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, la care se vor adăuga V. Tismăneanu şi alte personaje mai insignifiante, grupare care va declanşa o campanie delirantă de elogiere a lui Traian Băsescu, acompaniată de atacuri furibunde la adresa oricui se opune acestuia.

Apogeul acestei campanii este atins cu ocazia referendumului pentru suspendarea preşedintelui, plasat sub semnul unei cruciade anticomuniste a liderului salvator. Apariţia televizată la tribună alături de preşedinte într-o poziţie cheie a lui Silvian Ionescu, fostul şef de spaţiu pentru Europa occidentală a spionajului românesc, este un semnal pentru agenţii deplin acoperiţi din fosta emigraţie românească conservaţi timp de două decenii, care vor exacerba pe plan extern cultul “Băsescu anticomunist”. Comitetele de sprijin pro Băsescu din diaspora la care se lucrează intens în 2009 îi vor aduce pe aceştia fără îndoială din nou la suprafaţă.

Această combinaţie stranie dintre reprezentanţi ai fostei elite anticomuniste, foşti colaboratori ai Securităţii demascaţi în funcţie de interesele momentului (vezi cazul Stolnici în momentul refuzului de a-l urma pe Theodor Stolojan în PD-L), agenţi acoperiţi din presă ai serviciilor de informaţii, a căror existenţă a fost recunoscută oficial de către acestea, şi  “postacii” de pe internet din aşa zisele gherile digitale plătite la bucată, a fost pilonul de rezistenţă al preşedintelui Traian Băsescu în toate manevrele sale de construire a unui sistem politic bazat pe presiuni, şantaje şi diversiuni.

Este de aşteptat ca în actuala campanie prezidenţială să fie reluate şi amplificate metodele din 2004 şi 2007. Bilanţul negativ al lui Traian Băsescu fiind greu de justificat, se va pedala pe murdărirea tuturor adversarilor politici, pe descurajarea electoratului invocându-se lipsa de şanse a contracandidaţilor şi în cele din urmă pe reîncărcarea sloganului “alegerea răului mai mic”. Celor care se pot lăsa înşelaţi de această previzibilă tactică le transmit că în 2009 avem posibilitatea să nu mai permitem şantajul politic şi moral din 2000, 2004 şi 2007. În 2009 avem ocazia să alegem binele, să-l delimităm atât de “răul mai mare” cât şi de “răul mai mic”.

În opinia mea, pe eşichierul politic există acum un candidat valabil: Crin Antonescu. Crin Antonescu poate fi definit nu numai prin raportare la Traian Băsescu care acum este “răul cel mare” ci şi prin raportare la modelul şefului de stat european de care România are nevoie.

Crin Antonescu nu este marcat de nici unul din păcatele atât de răspândite în peisajul politic post-decembrist:
- nu a fost nomenclaturist sau activist comunist şi nu s-a compromis vorbind sau scriind în favoarea acelui regim,
- nu a colaborat cu Securitatea şi nu poate fi nici folosit, nici şantajat de oamenii ei,
- nu a fost acuzat, nici măcar în glumă, de corupţie deşi a avut, timp de patru ani, o răspundere ministerială,
- nu are afaceri necurate cu grupuri de interese economice şi nu s-a îmbogăţit prin activităţi economice în dauna timpului dedicat funcţiilor publice,
-   a probat calităţi de om politic şi de stat în momente dificile în care mulţi s-au compromis,     s-au vândut sau au abandonat lupta, nu uşoară, pentru apărarea credinţelor morale, a legalităţii şi onestităţii.

Este un om educat, corect, care ştie să vorbească civilizat şi să asculte părerile celorlalţi.

Este timpul să vorbim şi despre unul din aspectele regretabile din ultimii ani: promovarea unor tineri politicieni aroganţi şi incompetenţi, al cărei rezultat a fost compromiterea în bloc a tinerei generaţii, ceea ce este un fals periculos, dar care ne atrage atenţia că pe ultimii metri dinaintea alegerilor prezidenţiale nu ne mai putem aventura în speranţe, ci avem nevoie de certitudini.

Crin Antonescu apare ca o certitudine: o personalitate matură, care a dat proba calităţilor sale ca parlamentar, ministru şi şef de partid. Susţinerea lui

Crin Antonescu nu este un salt în necunoscut ci recunoaşterea unui parcurs permanent ascendent.

Punând în balanţă faptele fiecărui candidat prezidenţial opţiunile ar trebui să fie în mod clar majoritare pentru un candidat cu profilul lui Crin Antonescu. Din păcate, lucrurile nu stau aşa. Forţele răului s-au travestit acum. Influenţele oculte se împletesc cu fanatismele la vedere, empatia în rău este mai puternică decât cea în bine, mulţi dintre cei care nu mai pot susţine pe faţă răul vor încerca să-i murdărească pe cei corecţi şi oneşti. Oricând se poate inventa lipsa unor calităţi reale sau imaginare pentru a justifica incapacitatea „dezamăgiţilor” de profesie de a susţine pe altcineva decât propria lor persoană.

Forţa structurilor de partid locale, coruperea electoratului, banii murdari ai grupurilor de interese pot schimba ordinea firească dată de valoarea personală a candidatului. Iată de ce succesul candidaturii lui Crin Antonescu nu este numai problema lui sau a PNL, este şi o verificare la zi a „conştiinţei societăţii civile” care are ocazia să se redefinească.

Traian Băsescu a identificat în societatea civilă pe cei cu mentalitatea de linguşitori şi profitori. Noi va trebui să-i identificăm pe cei care mai cred în valorile morale şi sunt gata să lupte pentru ele.

Lansez o chemare pentru constituirea unui grup de sprijin a candidaturii lui Crin Antonescu format din personalităţi marcante în domeniul ştiinţei, culturii, artei, tehnologiei, economiei şi finanţelor. Acest grup de sprijin se poate adresa la rândul său, printr-un contact direct, liderilor de opinie locali: medici, profesori, ingineri, mici întreprinzători, muncitori şi agricultori respectaţi în comunităţile în care lucrează. Ultimele alegeri parlamentare, locale şi europarlamentare au scos la suprafaţă mizeria morală a societăţii.

Putem aduce acum la suprafaţă şi România profundă care munceşte, gândeşte şi trăieşte după regulile bunului simţ. Celor care cred că societatea civilă este condamnată la simplă postură de spectator la jocurile murdare ale politicii româneşti le răspund că lucrurile nu stau aşa.

Dacă între 1990 şi 1996 forţa societăţii civile a reuşit să blocheze drumul României spre un stat oligarhic şi să impună chiar şi susţinătorilor variantei perestroikiste un proiect pro european autentic, ea va reuşi şi acum. Nu printr-o repetare nostalgică a vechilor slogane ci printr-o abordare  adecvată la noul statut al României europene.

Este doar nevoie de o responsabilizare a tot ceea ce reprezintă cu adevărat spaţiul civic, fundaţiile şi asociaţiile profesionale, umanitare, asociaţiile specialiştilor din economie şi finanţe, şi jurnaliştii oneşti, pentru depăşirea crizei politice şi morale a României.

Printre acţiunile ce pot fi iniţiate de societatea civilă în regim de urgenţă se numără :
- eliberarea de sub tutela unor falşi lideri de opinie şi a unor false repere intelectuale care propun teme false de dezbatere,
- construirea unei reţele de comunicare directă pe internet între diferite „grupuri de reflecţie” (think tank) care deţin o mare cantitate de informaţie şi expertiză neutilizată pentru binele public,
- scoaterea acestui capital de inteligenţă şi cunoaştere de sub blocajul mediatic care promovează, din raţiuni comerciale, imposturi agresive sau pseudovalori ştiinţifice şi culturale,
- crearea unei conexiuni directe între valorile inteligenţei tehnice şi umaniste din diasporă consacrate în centrele de excelenţă din străinătate şi din ţară,
- sensibilizarea comunităţii bloggerilor care deţine un mare potenţial de inteligenţă pentru curăţarea spaţiului virtual de vulgaritatea, obscenitatea şi intoleranţa de care a fost invadat la adăpostul anonimatului,
- înlocuirea actualului „dialog al surzilor” dintre politicieni şi dintre echipele de agitatori ai partidelor cu un dialog real între intelectualii din grupurile de sprijin ale candidaţilor prezidenţiali formate pe afinităţi ideologice şi care să se concentreze prioritar pe temele legate de rolul constituţional al preşedintelui,
- presiuni asupra CNA pentru a sancţiona sever difuzarea poreclelor şi a expresiilor injurioase şi licenţioase care compromit dezbaterea,
- monitorizarea de către specialiştii din mediul universitar şi din institutele de cercetări academice, a institutelor de sondare a opiniei publice pentru a le obliga la transparenţă şi profesionalism , dublată de o campanie pentru eliminarea de pe piaţa sondajelor politice a celor care s-au compromis în 2000 şi 2004 prin prezentarea unor falsuri grosolane şi deliberate,
- verificarea de către ONG-uri necompromise a listelor de semnături pentru candidaţii prezidenţiali.

Revenind la candidatul pe care îl propun pentru a fi susţinut amintesc, că la prezentarea programului său politic din iulie 2009, Crin Antonescu a declarat că este momentul să fie demise clientelele politice ale partidelor, precizând că se referă inclusiv la clientela politică liberală şi că, în locul acestora, să fie convocate elitele intelectuale pentru a contribui la progresul României.

A declarat că nu doreşte să fie un preşedinte jucător şi nici un preşedinte care să reprezinte doar PNL, ci pe oamenii oneşti şi capabili din toate partidele şi mai ales din toată societatea civilă. Avem ocazia să dăm un răspuns pozitiv acestei oferte.

Acum putem separa apele şi este momentul să o facem.  Nu mai este vorba doar de cariera noastră academică, de afacerea noastră sau de proiectele noastre personale, este vorba de lumea în care trăim sau în care vrem să trăim şi care nu se va schimba de la sine.
Avem nevoie cu toţii de un preşedinte care să aibă capacitatea de a solidariza energiile creative ale naţiunii în jurul unui proiect major.

Un astfel de preşedinte va putea fi ales şi, mai ales, va putea fi convingător şi eficient în misiunea sa viitoare dacă va fi candidatul nu numai al unui partid, ci şi al forţelor sănătoase ale naţiunii. Oferindu-i o şansă lui Crin Antonescu, oferim o şansă României de a avea un preşedinte demn de statutul ei european atât de greu câştigat.

Emil Constantinescu
Preşedintele Fundaţiei Române pentru Democraţie

31 august 2009

Events over the past few months have shown an accelerated degradation of the authority of all institutions of the State and the appearance of a climate of confusion, vulgarity and violence in the entire society. Given that there are increasingly fewer chances for the solution to be provided by the political class, a reaction of the democratic intelligentsia and of the civil society as a whole becomes imperative.

A good opportunity is presented by the Presidential elections of 2009, which represent a first in the history of Romanian politics in two ways. These will be the first Presidential elections since Romania has joined the EU and the first to be dissociated from the Parliamentary elections, with which they had been associated in the previous five electoral cycles. We would have expected, under the circumstances, for the public debate to focus on determining the profile of the European Head of State. His fundamental characteristics – whether he is a constitutional monarch not subjected to popular vote, a President elected by the Parliament or a President elected by the people through direct vote – are the capacity to act like an arbiter between the institutions of the state  or between the state and the society and the capacity to intervene in crisis situations based on a moral prestige preserved by self-imposed discretion in times of normality. Given the current level of information availability, we know well that, excepting the semi-presidential French Republic which offers the President a different status, the Heads of State elsewhere in Europe really do correspond to this profile, which they tacitly respect. The President’s election through direct vote in states such as Austria, Finland or Portugal, whose history has witnessed periods not dissimilar to our own, has merely spared the President of these countries of the pressure exerted by political machinations in Parliament and has by no means justified his meddling in the Government’s, the Parliament’s or Justice’s activity in virtue of a popular mandate. Even in Poland, Slovenia of Lithuania, countries which have experienced the communist dictatorship, things are no different.

How does one explain, then, the persistence in our country of the myth of the “player-President” and more importantly, the fact that a significant percentage of the population approves the attitude of a president whose behaviour has often resembled that of a populist and demagogue head of state in an authoritarian Third World country? The fact that in Romania – due to the democratic mechanisms which continue to function in spite of difficulties and to the extraordinary resilience of the Press – a slide back into totalitarianism does not appear as a credible possibility is not an excuse, but rather an even more forceful accusation of the democratic consciousness deficit one may notice in the mentality of a large segment of the electorate and even of certain opinion leaders.

I believe this difference in the perception of the President’s role and desired profile between the EU and Romania is an issue inviting meditation; we ought to identify the ways to prevent electoral shows from turning into “Who wants to be a millionaire?” entertainment pieces dotted with poor jokes and impose a serious debate about the constitutional role of the President.

Had the civil society shown, since 2000, when the European path of Romania had become a certainty, the will to present before the public opinion the European model of the Head of State and the strength to convince the electorate, things would have been very different in today’s Romania. Unfortunately, part of the intellectual elite has instead opted for the “saviour leader” model, anachronistic not only in Europe, but also in terms of our own constitutional construction. Incapable of taking personal political, social and even intellectual responsibility and conceive a national project, these intellectuals have transferred their impotence to the whole nation, because an authoritarian leader in a democracy is nothing but the ratification, through popular vote, of a general humiliation.

The current moral misery in the Romanian society has propagated thus on a top-bottom trajectory and has been caused by the fact that a significant segment of the public opinion has accepted years ago the shameless manipulation promoting a compromised personality at the forefront of the political life.

Two decades after the ousting of the Communist dictatorship, after earning freedom by the blood of thousands of Romanians, it took a sustained and tenacious manipulation to reach the current situation, in which:

• A character who in December 1989 was a second-rank Communist apparatchik and a long-term collaborator of the Securitate may be presented as a fighter against the Communism and the Communist Secret Services which he nevertheless embodies; may obtain political and moral support following a façade condemnation of Communism in a parliamentary show when in fact had the Parliament voted in favour of the lustration law, the President himself would have been the only candidate to suffer the consequences;

• A character tried before the High Court of Cassation and Justice in the most ample corruption trial in Romania – a trial suspended using lawyerly tricks and pressures in view of his position as President – may be presented as a fighter against corruption;

• A character produced and financed substantially by certain groups to which he owes various favours, a character who broke the law or tolerated the law being broken in his favour or in favour of his family and his clan may now talk about respecting the legal system in our country;

• A character with rudimentary education may issue statements, at a time when the world is on the threshold of the information society, about issues of education or research for which he has neither the necessary education, nor the required comprehension;

• A character who has demonstrated his incompetence in a lengthy ministerial position by destroying the fleet and blocking the building of motorways and in his position of Mayor of Bucharest by failing to initiate any urbanistic programmes may accuse others of incompetence and lack of professionalism;

• A character who is in a permanent state of conflict and an intrigue monger may be accepted as a valid moderator between the powers of the state;

• A Grobian fellow, a liar, sporting immoral attitudes and who ceaselessly proffers insults targeting persons and social categories may be presented as a role model for the people.

One might perhaps accept the existence within the political landscape of various individuals who might fall into one or more of the incriminating categories enumerated so far. But when a person in whom all of the above disqualifying characteristics meet is elected in the highest position in the State and then is rewarded with the confidence of a certain segment of the intellectual elite and of the people as well as with outspoken electoral support, the situation seems surreal. It seems so to me, at least. Apparently, though, the society in which we live does not concur.

Since we have reached this point and we are discussing about real and surreal aspects, I would like to clearly state that all the facts and the characteristics just enumerated and attributed to the one who currently fulfils the role of Head of State are supported by original documents and by video and audio recordings publicly available. Even my fiercest detractors are fully aware of the fact that over the past twenty years I did not speak in public unless supported by certain, verified data. If, however, somebody doubts my word, I am ready to provide justifications for each and every statement either publicly or in the court of justice.

I have deliberately avoided from the beginning pronouncing the name of the character I have described because the most serious and efficient manipulation of the public opinion has resulted in the opinion leaders splitting into two opposing factions, one supporting and the other accusing Basescu. This situation makes it difficult now to discuss facts and arguments in a rational fashion, transforming the Romanian electorate into football team followers of sorts, who hate their adversaries for no greater sin than that they belong to a different club.

Whatever our personal or political sympathies may be, one may not avoid a question: how was it possible for a person whose past has been marked by illegal and immoral acts to accede to the highest position in the state and how could this person be supported thereafter in his actions, although these seriously affected the authority of State institutions and the international prestige of our country? On elucidating this process depends to a good extent the way in which the next Presidential elections will be organised and what the result will be. Far from being an erotic fantasy of the Romanian electorate, the « Băsescu monument » is a collective creation to which many opinion leaders and a good proportion of the press have contributed. This is the reason why I will mention directly the acts of certain persons or groups: because the responsibility for this historical distortion must eventually be assumed.

Everything started in 2000, when, panicked by C.V. Tudor’s unexpected accession into the second round of the Presidential elections, part of the intellectuals known for their anti-communist or anti-FSN views have recommended electiong the « lesser evil » in the person of President Ion Iliescu, when the PSD did not need and had not asked for their help. This has been the first step in a long series of compromises. The second step has been the taking over of the leadership of PNL by Teodor Stolojan, in whom the former Securitate had invested full confidence, thus fulfilling its post-communist dream, namely the taking over of the historical, democratic parties when these, such as PNŢ, could not be eliminated. Meanwhile, Traian Băsescu, by a direct understanding with Virgil Măgureanu, was absorbing the latter’s party, including all its « reliable comrades ». It was the same Traian Băsescu who changed, in a manoeuvre best characterised as « bush-league politics », the ‘ideology’ of his party, transferring in a masquerade congress the PD from the Socialist International to the European Popular Party, a centre-right formation. The terrain was now clear for the Romanian Academic Society (SAR), led by Alina Mungiu to form, alongside GDS and other civic associations the « Clean Romania » coalition, which would support the D.A. Alliance (of centre-rightist persuasion?) led by the two individuals completely compromised, both politically and morally, Traian Băsescu and Teodor Stolojan, again, in virtue of the slogan « elect the lesser evil ». The removal of the Năstase government, beneficial given the generalised corruption it tolerated and the Prime Minister’s tendency to control the press and the society, is followed by the coagulation of an intellectual group, led by G. Liiceanu, H.R. Patapievici, M.R.Ungureanu, C. Avramescu, M. Mihăieş, to which V. Tismăneanu and other less significant characters would adhere in time. This group initiated a delirious campaign of eulogies addressed to Traian Băsescu, complemented by an equally vivacious campaign of ferocious attacks against anybody who dared oppose him. The climax of this campaign is reached on the occasion of the referendum for the suspension of the President, depicted in the colours of an anti-communist crusade of the salutary leader.  The appearance on TV in a key position by the President’s side of Silvian Ionescu, the former director for Western Europe of the Romanian espionage is a signal for the undercover agents in the old Romanian diaspora, kept hidden for two decades, ad these would do everything in their power to feed the myth of the « anti-communist Băsescu ». The support committees for Băsescu within the diaspora that are assiduously prepared in 2009 will doubtlessly make these people come back to surface.

This strange combination between the representatives of the former anticommunist elite, former collaborators of the Securitate exposed as momentary interests required (see for example the Stolnici case, when he refused to follow Teodor Stolojan in PLD), undercover agents in the press, whose existence has been openly admitted by the Secret Services and the internet posters who are part of the so-called digital guerrilla paid by the piece has represented the resistance piece of President Traian Băsescu in all his manoeuvres aimed at building a political system based on pressures, blackmail and diversions. It is to be expected that in the current campaign the methods of 2004 and 2007 would be used again, in amplified form. As the negative audit at the end of Traian Băsescu will be hard to explain, the main thrust of the campaign will be on blackening the image of the opponents, discouragement of the electorate by agitating the idea that certain opponents stand no chance and eventually by revitalising the old tune of « electing the lesser evil ». To those who might allow themselves to be deceived by this predictable tactic, I say that in 2009 we have the possibility to exclude the political and moral blackmail of 2000, 2004 and 2007. In 2009, we have the opportunity to choose the good, to delimitate it both from the « greater evil » and the « lesser evil ».

In my opinion, in the political landscape there is now a valid candidate: Crin Antonescu. Crin Antonescu may be defined not just by comparing him against Traian Băsescu who is now the « greater evil », but also by comparing him against the model of the European President that Romania needs. Crin Antonescu is not soiled by any of the sins so wide-spread in the political landscape after December 1989:

• he was not a communist apparatchik or activist and has not compromised his image by speaking or writing in favour of that regime;

• He did not collaborate with the Securitate and cannot be used or blackmailed as such;

• Has never been accuses, even in jest, of corruption, although he held for four years the position of Minister;

• Does not have any unclean business with interest groups and has not become rich by exercising economic activities to the detriment of the time dedicated to the public office;

• Has demonstrated he possesses the qualities of a politician and a man of state in difficult moments in which some have compromised, some have sold their honour or have abandoned the difficult struggle to preserve their moral convictions, the lawfulness of their actions and their personal honesty;

• He is an educated, fair person, capable of discussing in civilised manner and listen to the opinions of others.

The time has come to discuss about one of the regrettable aspects which have become apparent over the past few years: the promotion of young politicians who are arrogant and incompetent, which has resulted in the general compromising of an entire generation and which is a dangerous fallacy. This also draws our attention to the fact that now, with the Presidential elections drawing near, we can no longer afford hopes, but must rely on certainties.
Crin Antonescu appears to be a certainty: he has a mature personality, has demonstrated his qualities as Member of the Parliament, as Minister, as president of a party. Supporting Crin Antonescu is no blindfolded jump into the unknown, it is the recognition of a permanently ascending career.

Considering the acts of every presidential candidate, options should swing in their majority in favour of the candidate whose profile is closest to Crin Antonescu’s. Unfortunately, things are not thus. The forces of Evil have learned the craft of disguise. Occult influences meet declared fanaticism, empathy directed at evil is stronger than the one oriented towards the good. Many of those who could no longer support evil openly will attempt to destroy the reputations of the fair and honest. At any time one may invent the lack of real or imaginary qualities in order to justify the incapacity of the « disappointed by trade » to support anybody but themselves. The force of the local party structures, corruption of the electorate, the dirty money of the interest groups may change the natural order constructed by the personal value of each candidate. This is why the success of Crin Antonescu’s candidacy is not only his or PNL’s problem, it is a test of the “awareness of the civil society”, which has the opportunity to redefine itself.

Traian Băsescu has identified within the civil society those inclined by mentality to sycophancy and making a profit by any means. We will have to identify those wo still believe in the moral values and who are willing to fight for them.
I launch an appeal to create a support group for Crin Antonescu’s candidacy, made up of important representatives in the field of science, culture, art, technology, economy and finances. This support group may then engage in a dialogue, in its own name and through direct contact, the local opinion leaders: physicians, teachers, engineers, small entrepreneurs, workers and farmers respected in their communities. The last parliamentary elections, the local and the Euro-parliamentary elections have made patent the moral filth of this society. We can now bring back to the surface the profound Romania which works, thinks and lives by the rules of the common sense. To those who believe the civil society is convicted to the position of simple spectator before the dirty games of Romanian politics, I answer things are by no means so. If between 1990 and 1996 the strength of the civil society has managed to stop Romania from turning into an oligarchy and has succeeded in imposing even to the supporters of a “perestroika” variant an authentically European project, it will succeed now also. Not by nostalgically repeating old slogans, but by an approach synchronised with the new European status of Romania. It is necessary to raise the level of responsibility of the entire civic sector, of the foundations and the professional or humanitarian associations, of the associations of economists and finance specialists, of the honest journalists in order to overcome the political and moral crisis in Romania.

Among the actions that the civil society ought to enact immediately are the following:

• Liberating itself from the influence of false opinion leaders and of false intellectual role models who propose false debate themes;

• Building a direct communication network on the internet between different think tanks, which hold a vast amount of information and expertise not used at the moment for the public good;

• Breaking the blockage imposed by the media (more preoccupied for commercial reasons with promoting aggressive impostors or pseudo-values in science and culture) which affects this capital of intelligence and knowledge;

• Creating a direct connection between the promoters of technological or humanistic intelligence in the diaspora, people whose value has been demonstrated home and abroad;

• Sensitising the blogger community, which holds great potential of intelligence to clean up the virtual space of the vulgarity, obscenity and the intolerance which attack behind the shield of anonymity;

• Replacing the current « dialogue of the deaf » between politicians and their agitator groups with a real dialogue between intellectuals who are part of the support committees of various candidates, formed on ideological grounds, which would concentrate mainly on the themes which pertain to the constitutional role of the President;

• Putting pressure on the National Council of the Audio-Visual to severely penalise the broadcasting of nicknames and insulting expressions which compromise the debate;

• Constant academic monitoring of pollsters to compel these to act in a more professional and transparent manner, doubled by a campaign to eliminate from the market those pollsters whose reputation has been compromised in 2000 and 2004 by presenting to the public gross and deliberate deceptions;

• A check of the signature lists in favour of various candidates by NGOs of unblemished reputation.

Coming back to the candidate in whose favour I speak, I would like to remind you that upon launching his presidential platform in July 2009, Crin Antonescu has declared the time had come to discard the political clienteles of all parties, stating he includes here the political clientele of the liberals, and that in their stead the intellectual elites ought to be gathered in order to contribute to the progress of our country. He has declared he does not wish to be a player president, nor a president who would only represent the PNL, but rather all the honest people in all parties and particularly from the civil society. We now have the opportunity to answer positively to this offer.

Now we can separate good from bad and the time has come for us to do so. This is no longer just about our academic careers, our businesses or our personal projects, it is about the world in which we live or in which we would like to live. And the world will not change by itself.

We all need a President who would have the capacity to consolidate the creative energies of the nation around a major project.

Such a President will be elected and, more importantly, will be convincing and affective in his future mission if he will not represent one party alone, but all the healthy forces of the nation. By giving a chance to Crin Antonescu, we give a chance to Romania to have a President worthy of its European status, earned with such great efforts.

Emil Constantinescu
President of the Romanian Foundation for Democracy

August 31, 2009